Specificul meseriei – călătoresc mult. În Moldova şi „afară”. Problema interpretului e dacă mai este interesat de cele din jur şi nu doar de onorariul care trebuie muncit. În măsura posibilităţilor, am avut grijă de ambele aspecte. Şi de altele… Toate le găsiţi aici, într-o cronică plină de date şi impresii. Haideţi…
Prima experienţă
„Totul” a început în 2004, cu prima mea călătorie mai deosebită şi inedită, cu multe ţări şi oraşe extraordinare parcurse timp de o lună de zile. Deosebită, pentru că 11.000 km la volan e ceva „deosebit”, dacă sunteţi prieten cu umorul negru, când nu mai ai chef nici de drumurile europene extraordinare şi nici de marile oraşe ale lumii, cu arhitectura lor cu tot. Dar ar fi păcat să spun că-mi pare rău. Am acceptat propunerea unui tur prin Viena, Venezia, Nice, Cannes, Monaco, Andorra, Malaga, unde am stat două săptămâni şi de unde am mers la strâmtoarea Gibraltar – o senzaţie unică, să fii în Europa, iar pe celălalt mal să vezi Africa. După, am fost două zile la Paris, care m-a impresionat enorm, chiar dacă mai văzusem multe oraşe. Şi nu prin simbolul său, Turnul Eiffel, dar prin ceea ce se vede de sus… Notre Dame de Paris, la fel… Turul Europei a continuat la Dresden (Germania), unde, chiar dacă preţ de câteva ore, am sesizat şi am „gustat” din stilul german de viaţă cu acurateţea, liniştea şi regula lui, după care a fost Karlovy Vary, evitând Praga. Ştiu că este un oraş extraordinar, dar ar fi fost un surplus de informaţie. În staţiunea cehă am văzut unde se odihnesc „bătrânii” cu posibilităţi şi am înţeles de ce merg acolo. Am gustat din apa despre care se spune că este benefică pentru organism, dar nu doar apa – şi berea cehă, care este la concurenţă cu cea germană sau, poate, mai bună…Această călătorie mi-a încărcat bateriile pentru câţiva ani buni…
Despre Angelica Vasilcov am aflat anul trecut cînd a luat Premiul Mare la concursul internaţional “Barza de Cristal 2009” (Bălţi, Moldova). Din păcate nu am avut posibilitatea de a o cunoaşte personal, dar…internetul face minuni! Accesînd google am aflat că Angelika Vee (numele ei de scenă) este vedetă youtube! Apoi am reuşit să-i găsesc contactele şi să realizez un interviu cu ea.
Deşi a reprezentat România la concursul sus-numit, ea este originară din Republica Moldova (or. Cupcini, r. Edineţ). Şi-a făcut studiile pînă la vărsta de 13 ani în Moldova. După ce a terminat şcoala d emuzică din oraş, şi-a dorit foarte mult să continuie studiile musicale şi părinţii au transferat-o la Liceul de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Chişinău. Apoi, aplecat în România.
De ce ai plecat în România?
În cadrul unui concert la Chişinău mi s-a oferit o bursa şi o propunere de a mă transfera la Bucureşti . Părinţilor le-a fost foarte greu să ia această decizie, dar în cele din urmă mi-am luat zborul din cuibul părintesc şi am venit în România. De ce Romania? Întotdeauna am fost o persoană spontană căreia îi place să încerce lucruri noi şi să experimenteze. Mi-am dorit să evoluez muzical cât mai mult, iar acea alegere tind să cred că a fost potrivită la momentul respectiv .
Povesteşte-ne despre „romanul” tău cu muzica.
Am început să studiez muzica de la vârsta de 6 ani cu profesoara de pian din or. Cupcini Tatiana Dolghintev . Îmi amintesc cu drag de orele de Cor, Solfegiu din cadrul şcolii de Muzica. Mergeam cu mama la concursuri în ţară, festivaluri, emisiuni TV şi de atunci am realizat că muzica este ceea ce vreau sa fac mereu. Lucrurile au devenit mai serioase când m-am transferat în Bucuresti , deoarece sub tutela n-nei prof. Magda Stănescu (pian) am învatat foarte multe lucruri într-un timp foarte scurt . Au urmat concursuri de pian în ţară şi în străinătate şi ceva premii bineînţeles . Canto Propriu-zis nu am studiat, dar mi-a plăcut şi îmi place să cant foarte mult (singura sau acompaniată de cd-urile artiştilor preferaţi .) Pot să spun că am fost autodidacăt în ceea ce priveşte tehnica vocală până recent când am avut parte de o pregatire foarte bună cu Amy Roberts la concursul MusicMogul în Statele Unite, Los Angeles.
Ce avantaje ţi-a adus concursul „Musicmogul”?
În urma concursului MusicMogul am semnat un contract de management în Statele unite şi am reuşit să colaborez, compun cu producatori care au lucrat cu Leona Lewis , Lady Gaga şi Usher. Urmează să mă întorc în vară acolo şi să continui lucrul la albumul meu POP/R&B , aici însa veţi auzi foarte curând o piesă nouă cu un sound deosebit (produsa împreună cu Vanotek şi Sorin de la Crush), care va fi promovată în Romania şi, sper că şi în Moldova.
<param name=”allowFullScreen”
Pe lîngă momente frumoase, în viaţa oricărui artist sunt şi momente mai puţin plăcute cum ar fi cazul când vecinul ţi-a dat o palmă din cauza că îl deranja muzica ta. Ce fel de situaţii din astea au mai fost?
Momentele cele mai neplăcute sunt cele în care nu reuşesti să cazi de comun acord cu casa de discuri în ceea ce priveşte stilul muzical, imaginea, piesele, sa nu mai vorbim de negocierea contractelor. Radiourile au devenit foarte selective… astfel încât artiştii ajung sa îşi schimbe stilul muzical doar pentru a intra pe radio, ceea ce mi se pare foarte trist.
Iniţial vocea din piesa DJ Layla „Single Lady” îţi aparţinea. Povesteşte-ne despre colaborarea ta cu Radu Sârbu.
Colaborarea mea cu Radu Sârbu a fost una obişnuită.. El a compus o melodie …. m-a rugat să-i înregistrez un ghid vocal, iar dupa aceea piesa a fost înregistrată cu artistul casei de discuri. Iniţial şi- a dorit să promoveze piesa în formula cu mine, dar eu lucrez la proiectul meu de ceva timp şi nu mi-am dorit să intru într-un nou angajament, concerte, promovare,emisiuni etc.
Singurul lucru care nu mi s-a părut corect din partea d-nului Sârbu a fost faptul că pe versiunea finala a piesei totuşi s-a pastrat vocea mea într-o foarte mare măsură, chiar dacă am solicitat sa fie scoasă.
Cum ţi-a venit ideea genială de a-ţi promova talentul prin intermediul internetului?
Într-o zi căutam o piesă a unei artiste pe google şi aşa am descoperit Youtube. Am gasit concerte şi o deschidere foarte largă către muzica care mă reprezintă cu adevărat, am văzut mulţi artişti care îşi postează filmuleţe, bloguri, chiar şi piese în interpretări acustice. M-am gândit că ar fi o modalitate geniala de a-mi promova muzica şi cam asta a fost. În prezent am adunat peste 8 milioane de vizualizări si 26.000 abonaţi (Worldwide) + diverse colaborări cu producători din ţară şi străinătate ceea ce mă face să cred ca puterea online este nelimitată.
Cât de repede au început să-ţi vină propuneri serioase de colaborare după ce ai început promovarea pe net?
E greu să-ţi dai seama cât de reale pot fi propunerile , mai ales pe internet. Mulţi oameni se dau drept a fi producători sau impresari …. dar bineînţeles că nu am acceptat ofertele decât atunci când am fost foarte sigură că sunt ceea ce mi se potriveşte.
Care anume colaborări ai acceptat?
Colaborari cu DJ , invitaţii la spectacole în Europa , propuneri (în vederea compozitiei) cu producatori din UK , Germania, Franţa şi SUA .
Pe lîngă faptul că interpretezi covere la hituri internaţionale, compui şi cânţi propriile piese.
Compoziţia face parte din mine… Îmi place să cânt piesele marilor artişti , dar îmi face o deosebită plăcere să-mi cânt piesele proprii şi să stiu că au un impact asupra celor ce le ascultă.
Cui vinzi piesele tale?
Am compus cu şi pentru : Anna Lesko , Ada, Andreea Antonescu , Vanotek ( producatorul “Chica Bomb” Dan Balan) , Tom Boxer şi câţiva artişti de care o să auziţi în curând.
Şi cum este împărţit onorariul?
Onorariul este împărţit în mod egal colaboratorilor proiectelor.
La ce fel de concursuri ai dori să mai participi?
Nu cred ca mai vreau să particip la concursuri, deoarece doresc să-mi canalizez atenţia asupra albumului meu. Poate în viitor, nu se ştie niciodată.
La concursurile internaţionale reprezinţi România. De ce nu ai reprezenta şi ţara ta de baştină, Republica Moldova?
La toate concursurile la care am participat până nu demult am reprezentat Moldova (inclusiv la “Cerbul de aur” în 2003), iar feedbackul (reacţia) din partea celor de acasa a fost….” Niciuna”. Iar ţinând cont de faptul că acum stau în Romania, merg la concursuri îndrumata de profesorii de aici. Îmi place să reprezint şi Romania şi Moldova …. nu am preferinte în ceea ce priveşte alegerea ţării, important este ca prezentarea mea artistică să fie una la un nivel profesionist.
Ai dori să revii în Moldova cu nişte concerte? Ţi-e dor?
Acolo îmi este familia şi cei dragi mie. Bineînţeles că voi reveni mereu cu mare drag şi mi-aş dori din suflet ca muzica mea să-şi găsească o deschidere şi către publicul de acasă. Mi-e dor în mod deosebit de “colţunaşii cu brânză si smântână” de la bunica haha!
Eşti interesată de show-bizzul moldovenesc? Ce artişti „made in Moldova” apreciezi?
Sunt extrem de fericită ca showbizul moldovenesc evoluează foarte mult şi mă bucură faptul că-mi văd colegii “Made in Moldova , ” Stralucind ” – Alexandru Manciu, cu care am fost colegă şi în liceu şi “De la 5 la 10 ” şi câteva emisiuni TVM . I-am ţinut pumnii la selecţia naţionala Eurovision.
Şi acum despre single-ul „Oh, oh!”. Care a fost istoria?
Piesa ” Oh oh” a fost compusă cu ceva timp în urmă de mine, Claude Banks şi Peter Zaad. Jeremy Amelin, finalistul proiectului “StarAcademy” (Fabrica de staruri) în Franţa împreuna cu casa lui de discuri au ascultat piesa care a fost postat pe contul meu oficial de youtube : http://www.youtube.com/AngelicaV1 într-o variantă ” solo demo”. Le-a plăcut foarte mult piesa şi mi-au propus să facem un duet. Mi s-a părut o ofertă bună şi uite aşa am filmat şi un videoclip luna trecută la Paris într-un club select pe Champs Elysees, iar în curând va fi lansat în Franţa. Să sperăm că videoclipul va fi preluat şi de posturile muzicale din Moldova şi România.
Cu cine ai mai dori să colaborezi şi/sau să cânţi în duet?
Mi-aş dori să colaborez cu Justin Timberlake
Eşti atît de preocupată cu muzica şi cariera de artist… Cum rămâne cu viaţa pesonală?
Momentan viaţa mea personală este Cariera artistică, iar iubitul meu este Pianul .
Ce ţi-a adus anul 2009 şi ce planuri ai pentru 2010?
2009 mi-a adus premii internaţionale printre care şi “Barza de Cristal” , Moldova . 2010 sper să fie un an cât mai productiv din punt de vedere aritistic (un album, concerte ,colaborări şi multă inspiraţie).
Propune nişte sfaturi pentru tinerele talente din Moldova.
În primul rând le doresc tinerilor talente din Moldova să-şi urmareasca instinctul lăuntric şi să se dedice în totalitate Visului lor , chiar dacă uneori pare imposibil de realizat. Răbdare si munca asiduă dă rezultate negreşit, dar trebuie să fim conştienţi că şi susţinerea celor din jur, atât sufletească, cât şi financiară este extrem de importantă , nu în ultimul rând le doresc Foarte Mult Noroc .
Zinaida Esepciuc
P.S. – Mai multe informaţii despre Angelika Vee găsiţi pe paginile oficiale ale ei
Irina Tarasiuc este o tînără şi ambiţioasă interpretă de 17 ani din oraşul Bălţi, care anul acesta îşi încearcă norocul şi puterile la preselecţia naţională pentru concursul Eurovision 2010. Ea va evolua în cea de-a doua semifinală cu numărul 09 alături de Art Studioul “Kwantis” şi speră să obţină rezultate cît mai frumoase în cadrul acestui concurs.
Irina, cum crezi, care sunt şansele tale la eurovision?
Pentru mine cel mai important lucru este să mă afirm. Mă pregătesc la modul serios pentru acest concurs împreună cu pedagogul meu de vocal Margareta Ivanuş, artistă emerită a RM! Show-ul este pregătit de colectivul artistic ArtStudio Cvantis, coreograful şi coordonatorul căruia este Madlena Pîrlog. Împreună ne străduim să facem un show interesant şi inedit. Fiecare mişcare va reflecta versurile din piesa mea „Lucky star”, fiecare notă va fi însufleţită cu sens. La fel şi costumele vor fi originale. Deoarece piesa mea este despre dragostea de mamă, prin intermediul ei aş dori să transmit acele sentimente şi acele cuvinte pe care fiecare mamă doreşte să audă de la copilul său, deoarece mama este „steaua norocoasă şi îngerul păzitor”(You are my lucky star, you are my angel).
Sunt multe fete tinere si frumoase în concurs, prin ce te deosebeşti tu?
Eu cred că dorinţa de a fi cea mai bună în ceea ce fac şi caracterul meu ambiţios mă deosebesc de celelalte concurente. Lucrez foarte mult asupra mea şi în schimb cer de la mine însămi rezultate satisfăcătoare. Un factor foarte important îl joacă şi încrederea în mine şi în ceea ce fac! Iar dacă să vorbim de aspectul exterior, pot să zic că mă deosebesc prin părul meu lung şi buzele senzuale .
Daca nu ar fi muzica, ce ai face?
Din copilărie am visat să fiu interpretă. Nici nu pot să mă imaginez înt-o altă postură. Şi totusă dacă nu aş face muzică, aş face ceva legat de cinema sau teatru, de exemplu aş fi actriţă. Mi-ar fi interesant să joc în specatcole, clipuri sau filme. Acum sunt elevă la şcoala nr. 2 din oraşul Bălţi şi după absolvire am de gînd să ma mut cu traiul la Chişinău şi să-mi fac studiile la AMTAP, facultatea de Teatru, pentru a fi o adevărată artistă în timpul interpretării pieselor.
Care sunt principalele probleme care apar la interpreti?
În primul rînd acesteaa sunt emoţiile. Dar interpretul poate să aibă emoţii doar în cazul cînd se gîndeşte că va evolua rău sau va uita cuvintele… dar pentru ca să nu se întîmple astfel de cazuri, artistul trebuie să fie foarte bine pregătit. Este nevoie de multă încredere în ceea ce faci pe scenă, creierul trebuie să fie mereu în mişcare în timpul prestaţiei. Întotdeauna trebuie de păstrat calmul şi armonia lăuntrică.
Care sunt obstacolele pe care le întîmpini odată cu participarea la Eurovision?
Cel mai mare impediment este faptul că trăiesc şi îmi fac studiile în oraşul Bălţi şi din cauza că majoritatea celor că mă ajută în pregătirile pentru concurs se află la Chişinău, procesul este foarte dificil. Dar distanţa nu va influenţa asupra prestaţiei mele. Noi ne vom isprăvi cu scopul nostru de a bucura spectatorii şi telespectatorii.
Cît de mari sunt cheltuielile pentru concurs şi cine te susţine financiar?
Participarea la aest concurs este un deliciu foarte scump, precum şi toate concursurile. Vreau ca totul să fie la cel mai înalt nivel. Cred că imagineaasupră căreia vor fi fixate privirile telespectatorilor va fi rochia mea, pe care am cusut-o special pentru acest concurs şi pe care am încrustat-o cu pietre Swarowski. Pe lîngă aceasta va fi şi un show excepţional, care va produce efectul scontat.
Care este cel mai mare vis al tău?
Să bucur oamenii cu ceea ce pot face mai bine – creaţia mea.
Paradoxal, dar sunt nevoită să vă prezint a doua oară aceeaşi persoană – Lia Sinchevici. Şi nu din dorinţa de a vă reaminti de existenţa ei, ci cu scopul de a arăta cît de mult se poate schimba viaţa unui om talentat şi ambiţios în jumătate de an.
În interviul precedent v-am făcut cunoştinţă cu Lia – studentă la facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, care are planuri mari pe viitor ş.a.m.d. Acum, ladies and gentleman, întîmpinaţi-o cu aplauze pe Leya, „basarabeanca cu origini poloneze” (aşa scrie presa din România) ce a filmat un videoclip la primul său single „Everybody”, creat în colaborare cu iubitul său Serge Istrati (Studio-One).
Lia acum se află la Bucureşti şi lucrează la noul său proiect. În ciuda distanţei mari dintre Bucureşti şi Chişinău, noi totuşi am găsit o modalitate de a comunica şi de a vă prezenta această comunicare în formă de interviu .
(Se pare că de cealalată parte a ecranului se afla şi Serge, poate de aceea Lia (inconştient) vorbeşte la persona I plural )
- Cînd ai început să cînţi?
- Oficial am început acum, după ce a apărut primul meu singleJ, neoficial cânt de ceva timp, am mai făcut cândva parte dintr-un proiect în Moldova, care din anumite motive nu a fost lansat.
- Cînd şi cui i-a apărut ideea de a lansa proiectul „Leya”?
- Ideea de proiect a apărut de la sine, acum şase luni, Serge mă tot auzea cântând prin casă şi după ce ne-am mutat la Bucureşti, mergeam cu el des la studio. Într-o zi, el cu băieţii lucrau la o piesă şi aveau nevoie de o voce pentru a o finaliza. Am tras vocile, băieţilor le-a plăcut şi aşa a pornit proiectul . Apoi am semnat un contract cu Cat music din Bucureşti.
Avem şi un site, www.leya.ro, care acum este în construcţie . Va putea fi vizitat în curând.
-Care este scopul proiectului?
-Scopul nostru este simplu: în primul rând să ne lansăm pe piaţă ca un produs bun cu muzică care prinde cel mai bine acum în România şi, desigur, să câştigăm şi bani. Cine zice că mai cântă din plăcere, minte (Poate doar la petreceri între prieteni şi acasă).
-Cine a lucrat la primul tău single?
-Versurile piesei „Everybody” sunt compuse de mine. Am început să compun de curând (iarăşi oficial ) versuri. Primul lucru de acest gen a fost când am compus pentru piesa solo a lui Serge: Sasha Lopez- „Madam”.
Muzica e compusă de Serge şi băieţii cu care lucrează el- VanoTek, Sorin de la Crush şi Sebastian. Pe VanoTek îl mai ştim din munca la orchestraţia pieselor „Chica Bomb” de Dan Bălan, „Brasil” şi „Beautiful day” semnate de Tom Boxer.
-Care este mesajul piesei?
-Mesajul piesei este simplu, textul la fel, nu cred că cineva nu înţelege despre ce se cântă .
-Partea masculină din piesă este interpretată de Ivan Caragia. Cum a fost colaborarea? Cum v-aţi împăcat?
-Ivan Caragia este un bun prieten de-al nostru. Serge mai are şi va mai avea colaborări cu el. I-a plăcut foarte mult piesa „Everybody” şi a acceptat din prima să interpreteze partea masculină.
-Povesteşte-ne despre videoclip…Cui aparţin ideile? Cine a filmat? Cît timp au durat filmările?
-Videoclipul a fost filmat pe aparat foto Canon EOS 5D Mark II, la Chişinău. Ideile aparţin la trei băieţi talentaţi, Max, Dan şi Dragoş. Costumele au fost pregătite de Ania Artiuhova (foarte bună în domeniul ei) şi Corina Caireac. Coregrafia a fost pusă de Lilian Cărăuş, pe care îl ştim din emisiunea „Dansez pentru tine”.
Montarea şi corecţia finală au fost realizate de AMV FILM din Bucureşti.
Filmările au durat 24 de ore şi ca la orice clip, au fost foarte obositoare.
Dar s-a meritat efortul.
-Cît a costat?
-De preţ pot să spun doar că a costat foarte mult, preţul exact nu îl mai ştiu, fiindcă a fost achitat de Cat music.
-Cînd lansaţi oficial proiectul?
-Casa de discuri se ocupă de tot. În luna care vine, urmează să se lanseze clipul pe canalele TV de specialitate din România şi la radio.
-Este deja arhicunoscut faptul că orice succes provoacă multă invidie şi bîrfe… Nu te temi că, după ce proiectul va obţine succesul dorit, mulţi vor spune că „Lia a obţinut totul datorită relaţiei sale cu Serge”?
-Serge stă acum lîngă mine şi râde. Da, deja am citit tot felul de comentarii şi pe youtube şi pe diferite bloguri. Invidia şi bârfa au fost întotdeauna cea mai bună reclamă. Pot continua şi mai departe, noi ne vedem de treaba noastră. Serge şi VanoTek au fost cei care au dorit să facem un proiect, nu invers, şi dacă va merge –e bine, dacă nu, vor continua altele. Nu mă deranjez de acest lucru.
-Pe facebook am văzut că Organizaţia Studenţilor Basarabeni a făcut şi un grup care se numeşte „Basarabenii o susţin pe Leya”. Ştiai de asta? Ce parere ai? A fost o înţelegere sau altceva?
-Noi aici în Bucureşti suntem cît de cît mai uniţi decât în ţară. Da, mă cunosc cu cei care au creat grupul, dar a fost o surpriză şi pentru mine.
Iată că a venit timpul să postez şi primul interviu pe blogul meu, în care vă prezint o domnişoară activă, ce vrea să încerce totul în viaţă. Ladies and gentlemen, let me introduce you Lia Sinchevici. Este o domnişoară, care în cei 19 ani ai săi a reuşit să fie jurnalistă, fotomodel, fotbalistă, atletă şi să mai şi trăiască un an în SUA. Ştiind că este foarte comunicabilă, pentru prima dată mi-am permis să vin nepregătită pentru interviu. Ea singură mi-a povestit totul. Mie îmi rămînea doar s-o ascult şi să o mai întrerup cu cîteva întrebări scurte (după cum şi vedeţi). Este o personalitate foarte interesantă şi, de aceea interviul e atît de voluminos. (Dar credeţi-mă, dacă scriam tot ce mi-a povestit Lia, nu-mi ajungea spaţiu pe blog!)
Cu toate că rubrica cu interviuri se numeşte „La o ceaşcă de cafea cu…”, totuşi noi cu Lia am preferat să bem cîte un suc de portocale.
- Povesteşte-ne cum a început totul.
- Totul a început cam prin clasa a şasea sau a şaptea, cînd profesorii au observat abilităţile mele de a vorbi în faţa publicului fără emoţii sau bîlbîieli. Din acel moment prezentam toate concertele şi evenimentele organizate la şcoală şi în oraşul meu natal Rezina. Apoi a venit şi televiziunea. Nu am mers intenţionat acolo. O prietenă de-a mea m-a invitat la o emisiune de dezbateri de pe postul TV local şi eu fiind cea mai activă şi cea mai vorbăreaţă am fost observată. Mi s-a propus să lucrez la acest post TV. La început făceam materiale mai uşoare. Într-o perioadă eram şi prezentatoare de horoscop. Citeam şi eu prin stele (rîde). Îmi plăcea foarte mult. Era o perioadă foarte veselă şi încărcată, deoarece pe lîngă liceu şi TV, mai mergeam şi pe la diferite traininguri de jurnalism. Apoi am cîştigat o bursă de studii în Statele Unite prin programul FLEX. Eram foarte fericită că am nimerit în numărul celor 35 de norocoşi dintre cei o mie şi ceva de elevi care au participat la concurs. După asta am plecat în America.
- De obicei, istoriile moldovenilor care pleacă în America se aseamănă. Care este istoria ta?
- În primul rînd, am povestit tuturor colegilor mei despre Moldova. „Moldova is the country located between Romania and Ukraine” era fraza cu care începeau toate discuţiile mele. Am început şcoala în luna august şi pînă în noiembrie deja toţi ştiau exact unde se află Moldova pe hartă, cine sunt vecinii, ştiau despre vinurile noastre bune, oiceiurile cu care mă mîndresc foarte mult. Pentru mine a fost fenomenal faptul că au deprins atît de repede, doarece vorbind cu alţi colegi am observat că despre ceilalţi colegi veniţi de peste hotare nu se ştia nimic. Mă simţeam datoare să povestesc tuturor despre Moldova, doar reprezantam faşa ei (rîde).
Am călătorit foarte mult. Am văzut zece state din cele cincizeci. Mă mîndresc cu faptul ăsta…să vezi zece state este foarte mult. Am jucat şi fotbal.
- American?
- Nu (rîde). Pentru ca să joci fotbal american trebuie să ai multă forţă. Am jucat soccer. Îmi plăcea fotbalul şi mai înainte, dar aici am aflat pe pielea mea ce înseamnă să joci cu adevărat, ce adrenalină e acolo pe teren. În echipă erau fete mărişoare, iar eu micuţă, dar eram bună. Alergam atît de repede că antrenoarea îmi săunea „Mai stai locului, nu alerga atîta ca titirezul”. Voiam şi eu să prind mingea, să bat goluri şi aşa la finalul sezonului am ajuns unul dintre cei mai buni jucători. Mulţi rîd de chestia asta, deoarece la noi în Moldova nu-şi imaginează ca o fată să joace fotbal. Am jucat doar trei luni şi în timpul acesta am reuşit să-mi fac mulţi prieteni. După aceasta m-am odihnit. Şi la primăvară am ajuns să alerg trag – întreceri profesioniste. Şi dacă fotbalul poţi să-l practici pentru plăcere, tragul este cu mult mai serios. E ceva straşnic. Înainte de sezonul de trag, cu o lună înainte, am început să fac antrenamente zilnice la ora 7 dimineaţa.Făceam exerciţii în sală. Era foarte greu, mai ales după primele antrenamente, credeam că n-o să trec peste ele. Cu toate că mă trezeam atît de devreme şi făceam antrenamente, mă simţeam fresh şi foarte bine. Toată lumea venea somnoroasă la şcoală, iar eu cu dispoziţie „Uuu, ce mai facem azi?!”. Apoi am început chiar să alergăm. Dar cu părere de rău am avut o mică traumă la picior din cauza că nu făceam sport mai înainte şi am început brusc să fac antrenamente intensive. Şi din păcate nu am putut să concurez cu cei mai buni. Dar nu regret. Mi-a plăcut tragul. Cînd am venit în Moldova simţeam că nu-mi ajung aceste eforturi zilnice.
- Şi cum ai devenit model?
- La 13 ani am făcut nişte cursuri de model. Nu am făcut şcoală de modeling, deoarece am auzit foarte multe chestii neplăcute. Fetele veneau la şcoală, plăteau contractul de studii şi pe urmă, cei ce luau banii, dispăreau. Am fost şi eu la casting, dar părinţii mei nu au vrut să rişte şi nu mi-au permis. Atunci eram supărată tare pe ei, dar peste vreo trei luni s-a întîmplat aşa cum spuneam mai sus şi m-am liniştit. Am făcut doar cursuri şi după aceasta nu am mai avut treabă cu modelingul. Deja în Statele Unite mi s-a propus să fac runway la o prezentare de rochii de seară. Am participat. Mi-a plăcut foarte mult, la fel şi organizatorilor. După ce m-a filmat într-un spot publicitar al companiei care producea acele rochii. Am fost remunerată pentru asta şi mi s-a propus să lucrez ca model la această companie, însă contractul de la FLEX nu-mi permitea să fac aceasta . După ce am revenit în Moldova, m-am întîlnit cu un fost coleg de şcoală, cu care eram foarte buni prieteni, Maxim Lupaşcu. El a început să mă fotografieze. După părerea mea, Maxim este unul dintre cei mai originali fotografi, are idei interesante şi îşi face treaba destul de bine. Timp de doi ani cît el practică fotografia el a reuşit să facă cît alţi fotografi nu au făcut în 5 ani. Cred că am fost primul lui model cu care el a ieşit în lume. A postat pozele cu mine pe internet şi a atras atenţia mai multor fotogarfi şi a mai multor modele. De fapt, mă mîndresc cu faptul că am fost primul lui model şi sper că şi el se mîndreşte cu asta. Nu am avut niciodată senzaţia „Aaa, sunt model!”. Mi-a plăcut să fac ceea ce făceam, pentru că era din plăcere. Era o colaborare bună, ideile erau comune. Am făcut o sesiune foto la grădina botanică. Şi tot în aceeaşi zi am mai făcut o sesiune foto, la care Maxim a invitat şi un un prieten de-al său tot fotograf, Iurie Rusu. Mă fotografiau ambii şi a ieşit o sesiune dublă.
După aceasta au început să mă observe şi alţi fotografi. Niciodată nu am rugat pe nimeni să fiu fotografiată, întotdeauna am fost invitată. Nu mi-am creat account-uri speciale cu fotogarfii, ca să mp vadă lumea. Aveam doar un account pe faces.md, pe care l-am creat atunci cînd eram în SUA şi cu ajutorul lui puteam să vorbesc cu prietenii mei pe internet. Primeam foarte multe propuneri d la fotografi, dar la majoritatea le spuneam „nu”. Ceea ce mă amuza ce mai mult era faptul că, fotografii începători, care abia s-au învăţat să ţină camera în mînă, propuneau nuduri la fete! Nu am fost niciodată împotriva nudului. Îmi place nudul artistic şi îl respect foare mult. Dar nu am pozat niciodată goală şi nici nu voi poza, deoarece cred că corpul meu trebuie să-l arăt doar iubitului meu.
Cea mai frumoasă colaborare a mea a fost primăvara anului trecut. În Moldova a venit un fotograf de tale mondială din Canada, Joey Lawrence. El a fotografiat staruri precum 5o Cent, trupa rock „Panic at the disco”, actorii din „Twilight”, practic cela mai renumite vedete din Statele Unite, Canada şi Europa. A venit în Moldova cu nişte scopuri caritabile. A venit să înveţe copiii din orfelinate să lucreze în Photoshop. A fost foarte straniu cum el m-a găsit. Căuta informaţii despre Moldova pe Internet pe unul din site+urile de fotografii flickr. Acolo unul din fotografii pentru care am pozat, Alexei Zinin, a postat poze cu mine pe grupul „Cele mai frumoase femei din Moldova”. Joey a găsit acest album şi a dat peste mine. A zis că l-a atras foarte mult privirea mea adîncă. A fost interesant cum el l-a contactat pe Alexei. A întrebat cine sunt eu şi dacă poate să mă contacteze ca să mă întrebe dacă sunt de acord să pozez pentru el. Alexei mi-a scris despre asta şi mi-a dat site-ul lui. Am privit site-ul şi am rămas frapată. Are lucrări foarte frumoase şi m-am simţit onorată că el m-a invitat să-i pozez. Am făcut două sesiuni foto la Orheiul Vechi. Am făcut nişte poze foarte frumoase. Cu părere de rău nu le-am văzut nici pînă acum. Am doar nişte foto pe care mi le-a dat fotograful care filma sesiunea foto ca să pună acest material pe site-ul lui Joey sau pe youtube. Acesta era Ross Tanner, un fotograf de nunţi cunoscut în Moldova cît şi în toată lumea, care trăieşte la noi şi la care a stat Joey
-Ai fost remunerată cumva?
- A vrut să mă remunereze, dar am refuzat. Acolo era o echipă întreagă care a participat la şedinţă foto, eu doar am venit şi am pozat şi mă simţeam incomod să iau bani de la el. Eu nu mă consider model „comercial”. O fac doar din plăcere şi de aceea cred că nu ar fi bine să iau bani pentru asta. Puteam să iau un onorariu foarte bun, însă am preferat să mergem într-un club de noapte să ne distrăm cu toţii. Cred că aceasta a fost mult mai drăguţ.
Am mai avut propuneri interesante. Toamna anului trecut am fost invitată la o şedinţă foto pentru o pulicitate a salonului „Podium” Showroom & Design Studio pentru revista „Vip Magazin”. Asta chiar a fost o colaborare contra onorariu. Au mai urmat şedinţe foto pentru stocuri. Am avut şi propuneri să plec peste hotare şi anume să merg pe podium la nişte prezentari ale unui designer foarte cunoscut în Londra. Era foarte tentant, mi se propunea un salariu care avea să-mi ajungă cu trei ani înainte, dar am refuzat deoarece era chiar în perioada BAC-ului. Apoi mi s-a propus să fac publicitate la un nou brand de ţigări, dar nu am fost de acord cu condiţiile. La fiecare ieşire în public trebuia să fumez acele ţigări şi tot asta timp de doi ani. Au fost multe, multe astfel de propuneri, dar nu am putut să le accept.
- De ce?
- Nu mi-am pus niciodată pe prim-plan „cariera” mea de model. Vreau să-mi fac o carieră adevărată, să fiu o femeie de succes independentă şi să nu mor în neştire. Vreau să fiu un exemplu pentru cineva. Modelingul este ceva foarte, foarte frumos, însă voi păstra acest hobby numai pentru mine.
- În ce domeniu ai dori să-ţi faci o carieră?
- La liceu ştiam exact că voi merge la Facultatea de Jurnalism şi anume la specialitatea Jurnalism, dar după ce am fost în State m-am schimbat cu 180 de grade. După absolvirea liceului am vrut să mă întorc în America şi să învăţ acolo Business şi Administrare. Dar nu am reuşit şi am hotărît să vin la Ştiinţe ale Comunicării. Este foarte aproape de jurnalism, dar are şi deosebiri. Această facultate îţi oferă multe posibilităţi: poţi să fii şi jurnalistă la radio, tv, presă scrisă, dar poţi şi să fii comunicator, să faci publicitate… Aş dori să lucrez pentru companii mari şi de peste hotare, de aceea pun mare accent pe studierea limbilor. Vreau să reuşesc să fac de toate în viaţa asta. Urăsc oamenii, care spun”Of, aşă de repede o trecut viaţa asta, că n-am mai înţeles nica dintr-însa!”. Vreau foarte multe. Poate sunt din categoria de oameni, care întotdeauna tind spre ideal. Sunt perfecţionistă.
Specificul meseriei – călătoresc mult. În Moldova şi „afară”. Problema interpretului e dacă mai este interesat de cele din jur şi nu doar de onorariul care trebuie muncit. În măsura posibilităţilor, am avut grijă de ambele aspecte. Şi de altele… Toate le găsiţi aici, într-o cronică plină de date şi impresii. Haideţi…
- Şi cum ai devenit model?
