Etichete
Alex Lebedev, Cafe de Italia, Cristina Evtodii, Daniela Caraiman, FJŞC, minuNata Andreev, Paper Girl Moldova, SPFM, Zinaida Esepciuc
Îmi place să dăruiesc bucurie, să văd oamenii din jurul meu zîmbind şi mă bucur că am posibilitatea să o fac în fiecare zi. Nu. Nu va urma un text plin de floricele, metafore şi sintagme abstracte şi plictisitoare, ci o simplă relatare a unei zile ordinare din viaţa mea, dar plină de cadouri, zîmbete, cărţi şi multe-multe fleacuri foarte awesome (cum ar zice Fluturaş).
Introducere
De ceva timp m-am împrietenit cu nişte fete foarte drăguţe şi deştepte, care acum îşi fac studiile în anul I la facultăţile de jurnalism din Chişinău. Eu, ca o absolventă a unei astfel de facultăţi şi ca o domnişoară cu suflet mare (nu vă gîndiţi la prostii), am decis să le ajut să facă primii paşi în domeniul mass-media+universitate. Ce înseamnă asta… Le dau sfaturi care ar putea să le ajute în evitarea unor eventuale greutăţi pe care le oferă viaţa de student la FJŞC. Eu am făcut destule bazaconii, de aceea nu vreau ca aceste fete drăguţe şi gingaşe să mergă pe o cărare care seamănă leit cu drumurile de pe traseul Bălţi-Sculeni, de exemplu.
Let’s begin
Eu, Daniela Caraiman şi Cristina Evtodii – treimea care a invadat astăzi o cafenea din capitală cu multe cărţi şi “xeroxuri” de-ale mele din anul I de fac. Ceilalţi vizitatori ne priveau cu nişte mine stranii. Era şi normală reacţia lor. Acum rar vezi fete de 20 de ani făcînd schimb de cărţi… în cafenele. Plăcerea mea cea mai mare am simţit-o în momentul în care am prezentat fetelor cărţile şi conspectele mele, pe care ulterior le-am şi dăruit. Mai mult decât atît, le-am oferit şi nişte broşuri despre sănătatea reproductivă, pe care le-am păstrat încă din momentele când eram voluntară la Societatea de Planificare a Familiei din Moldova. Sper să le fie de folos informaţiile tipărite şi “zubrite” cu plăcere cândva de mine.
Un alt mărunţiş plăcut au fost cele două “păhare” de Café Latte, pe care îl ador nu numai pentru gustul ciotkos (apropo, faceţi cunoştinţă cu noul meu cuvînt parazit “ciotkos”), dar mai ales momentului în care zahărul se “înneacă” în “înghiţitura” spumei. Mmm… ia să încercaţi!
Al treilea mărunţiş, care mi-a provocat şi un pic de şoc a fost că am primit în dar o floare hand made pentru înfrumuseţarea părului ca semn de mulţumire din partea Danielei. A fost şocant, deoarece, cît (nu) ar fi de straniu, nu mă pot obişnui să primesc daruri.
Cerculeţ pentru Fluturaş
S-ar părea că plăcerile spirituale şi-au văzut sfîrşitul odată cu pupăturile de adio cu Daniela şi Cristina. Însă dacă te vezi cu Alex alias Fluturaş, nu poţi să scapi de emoţii pozitive. Cu el şi cu minuNata Andreev ne-am întîlnit la expoziţia Paper Girl de la galeria Artium. Cu molia mea dragă şi proaspăt frizată (Hallelujah!) m-am întîlnit pentru a-i oferi un cerculeţ din “rîdzînă” numit brăţară (aşa cum îi place lui), procurată special pentru el în timpul călătoriei mele la Moscova din această vară. După asta Alex m-a torturat cu setul standard de întrebări pentru absolvenţii de universităţi, la care am rîs cu ecou.
Încheiere
:) 
:) :) :) :) :) :)
…da eu nu am scris-o
P. S. – 1. Aceasta este o primă încercare a mea de a scrie ceva personal pe blog, de aceea nu fiţi prea duri în critici, mai ales că nupentru asta am scris postarea. Vă doresc un week-end cît mai ciotkos!
2. Expresia “mărunţişuri mari” nu-mi aparţine mie, ci Liliei Ojovan.
