Etichete

, ,

De la vîrsta de  doi ani şi jumătate, Lilia Pocitari a început să „îmblînzească” strunele viorii. Elevă în clasa a 7-a la Liceul Internat Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chişinău, alături de fratele ei, Dumitru, a cucerit trofee şi locuri de frunte la peste 15 concursuri  naţionale şi internaţionale, printre care: Marele premiu la Concursul “Balys Dvarionas” Lituania, Vilnius  2008, Premiul întîi şi premiul special din partea Fundaţiei “Yehudi Menuhin”, a cîntat sub bagheta dirijorului Vladimir Spivakov la Festivalul „Tinerele Stele ale Kremlinului” Moscova 2009,etc.

Cine te-a indrumat să cînţi la vioară?

A fost alegerea mea! Iniţial am privit acest lucru ca pe o joacă. Mai apoi acest instrument a devenit asemenea unei surori gemene. Tatăl meu cântă la violoncel, mama la ţambal, aşa că suntem o familie unde muzica stă în capul mesei.

Cum lupţi cu emoţiile atunci când evoluezi pe scenă?

Pare ciudat, dar nu am trac pe scenă! În acele momente intru în lumea notelor şi farmecului melodiei născute de strunele viorii. Este ceva deosebit.

Ce compozitori  îţi sunt dragi inimii?

Ceaikovski şi Brahms. Muzica lor este ca un tumult de note sincronizate  armonios, un elixir pentru suflete întristate, un balsam pentru  inimi.

Ai avut tentaţia sa compui piese?

Da,au fost asemenea momente, la vîrsta de şase ani. Dar sunt conştientă că mai am de muncit pentru a crea nişte piese cu adevărat bune.

La ce instrumente mai cânţi?

Mai cânt la pian, acesta fiind obligatoriu în programa noastră şcolară. Dar nu cred că voi trăda vreodată vioara.

Eşti într-o competiţie cu fratele tău la numărul de trofee?

Nu, noi nu  avem tendinţa să ne întrecem unul pe altul, suntem fraţi şi ne bucurăm enorm când aflam că unul câştigă un concurs.

Ce ţări ai avut ocazia să  vizitezi?

Rusia, Belorusia, Bulgaria, Lituania, Romania, Finlanda.. şi lista poate continua.  Sper să concertez în mai multe locuri de pe glob, cucerind inimile oamenilor cu sunetul viorii.

Obişnuieşti să cumperi suvenire atunci cînd evoluezi peste hotare?

Cît mai multe! În special pentru prietenii mei. Cel mai drăguţ  dintre suvenirele achiziţionate  este o cană  din Finlanda. Pe ea sunt desenate un pian şi o vioară.

Care este visul cel mai mare legat de viaţa ta de artistă?

Îmi doresc să fiu acompaniată de o orchestră celebră. Sper să ajung o violonistă faimoasă, însă timpul le va arăta pe toate!

Iuliana Mămăliga pentru “Florile Dalbe”